În ţara Egiptului, într-un loc în care se intră de la laba dreapta a Sfinxului se găseşte camera arhivelor umanităţii. Aceste arhive sunt de la începutul momentul în care spiritul a luat formă şi a început să coboare pe acest pământ. Acestea includ istoria tuturor naţiunilor de pe pământ, povestea distrugerii finale a Atlantidei, şi istoria construcţiei piramidei de iniţiere, cu nume de persoane, locuri, cu datele şi orele când aceste arhive vor fi deschise din nou…
Căci, înainte de schimbarea epocii („înainte de schimbarea epocii” = înainte de trecerea la Era Vărsătorului), adevărul va fi revelat. Veţi găsi aceste documente. Dar nu putem intra în camerele subterane, pornind de la laba dreapta a Sfinxului, decât atunci când timpul va ajunge la capăt şi când schimbările se vor realiza în această fază a existenţei umane.”
Edgar Cayce – 1933
Din iulie 2002, s-a construit un zid în jurul platoului piramidelor de la Gizeh. Gărzi înarmate supraveghează zona şi conduc turiştii directe către site-urile atent selecţionate de către autorităţi. Muncitorii lucrează aici 24 de ore din 24 cu cea mai mare discreţie.
Zidul dispune de fundaţii îngropate şi consolidate prin bare de oţel de 10 cm grosime. Acesta se ridică la o înălţime de 4 până la 7 metri pe aproximativ 8 kilometri pătraţi şi la o milă de piramide. Uimitor este faptul că acest zid include, de asemenea, case care au fost strămutate şi cimitirul arab. Cercetătorul Jim Hurtak chiar a declarat că coridoarele, mormintele şi tunelurile neexplorate se situau în această zonă.
Este într-adevăr vorba de a proteja locurile arheologice de terorişti sau de a pune la adăpost viitoarele descoperiri din aceste tuneluri încă neexplorate?
Potrivit unor zvonuri, în 2001, a fost descoprită o cameră secretă în apropiere de labele Sfinxului, dar ar fi fost clasificată (şi este încă) top secret sub presiune CIA. Cu toate acestea, un alt medium, Monique Mathieu, a declarat în 2000 că un nou craniu de cristal era pe cale de a fi descoperit în Egipt, şi că el va releva lumii cunoştinţele vaste dobândite de civilizaţii uitate.
Un studiu realizat de John West a ajuns la concluzia că corpul Sfinxului a fost iniţial cel al unui leu sculptat cu 10.500 ani în urmă.
Este orientat spre punctul echinocţiului atunci când soarele răsare pe 21 martie. Acum 10.500 ani, soarele a răsărit în constelaţia Leului, la echinocţiul de primăvară. În opinia lui, faraonul a dorit mult mai târziu ca capul acestuia să semene cu imaginea lui (ceea ce ar sta la originea disproporţiei actuale a monumentului). După urmele de eroziune încă vizibile, Sfinxul ar fi suferit, de asemenea, din cauza inundaţiilor din urmă cu 10.500 ani (unii geologi susţin însă că eroziunea semnificativă a corpului ar veni de la faptul că acesta este sculptat într-un strat de calcar mult mai friabil decât cel care constituie capul. Acest argument nu explică, totuşi, disproporţia evidentă dintre cap şi corp!).
Acelaşi potop care a înghiţit Atlantida (dată la care, de asemenea, Platon a vorbit despre dispariţia acestui continent). În 1933, Edgar Cayce („The Mysteries of Atlantis Revisited”) a avut o viziune de medium a site-ului de la Gizeh. Potrivit lui, în apropierea Sfinxul, se găsea o cameră de arhivă secretă care conţinea întreaga istorie a omenirii. El a adăugat că o colonie scăpată din Atlantida, a constituit în Egipt bazele unei noi civilizaţii, cu ajutorul alteia venită din Orion.
